Integrată în spațiul Schengen, România nu mai trebuie să facă față presiunii anterioare puse de migrația ilegală. Cu toate acestea însă, rețelele de trafic și contrabandă își schimbă rapid metodele. Chestorul Viorel Vlăsceanu explică, în podcastul Criminaliștii, cum arată noua realitate de la graniță: migranți ascunși pe osii, colete cu droguri, fabrici ilegale de țigarete și traficanți care folosesc tehnologie pentru a scăpa de autorități.

România în Schengen, între poartă de intrare și zid de apărare

Intrarea României în spațiul Schengen a schimbat nu doar felul în care circulă oamenii și mărfurile, ci și modul în care sunt urmărite rețelele care operează la frontieră. Controalele sistematice au fost înlocuite de măsuri alternative, analize de risc și intervenții punctuale. În acest nou context, Poliția de Frontieră spune că presiunea migrației ilegale asupra României este mai redusă decât în anii trecuți.

Potrivit chestorului Viorel Vlăsceanu, directorul Direcției pentru Prevenirea și Combaterea Migrației Ilegale și a Infracționalității Transfrontaliere, invitatul jurnalistului Valentin Chisoceanu, în podcastul Criminaliștii, în 2025 s-a înregistrat o scădere de peste 50% a detecțiilor la frontiera externă, în timp ce la ieșirea spre Ungaria scăderea a fost de peste 70%. În schimb, la frontiera de sud, cu Bulgaria, au existat creșteri ale tentativelor de intrare ilegală.

Explicația ține de adaptarea rutelor. România rămâne, în cele mai multe cazuri, o țară de tranzit, nu destinația finală. Migranții care încearcă să intre ilegal nu urmăresc să rămână aici, ci să ajungă mai departe, în vestul Europei.

Frontiera, de la camioane frigorifice, la autocare și microbuze

Dacă în anii trecuți imaginile publice erau dominate de migranți găsiți ascunși în camioane, uneori în condiții extreme, după intrarea în Schengen modurile de operare s-au schimbat. Cazurile cu grupuri mari ascunse în compartimente de marfă sunt mai rare. În schimb, apar migranți care călătoresc ca simpli pasageri în microbuze sau autocare, pe rute aparent obișnuite.

Asta nu înseamnă că metodele vechi au dispărut complet. Poliția de Frontieră a continuat să găsească persoane ascunse în camioane, în spații special amenajate, în pereți falși sau chiar în zone extrem de periculoase, precum osiile remorcilor.

Una dintre tehnologiile folosite de autorități este reprezentată de dispozitivele care pot detecta bătăile inimii în interiorul unui vehicul. Senzorii sunt montați pe camion, iar dacă indică prezența unor persoane, urmează controlul amănunțit.

Când traficul de migranți devine o cursă cu moartea

Dincolo de cifre și rute, traficul de migranți înseamnă, de multe ori, vieți puse în pericol. Chestorul Viorel Vlăsceanu a povestit cazul unei grupări care introducea migranți în România peste Dunăre, cu ambarcațiuni suprasolicitate. Într-o altă situație, o mașină de teren cu o capacitate de cinci persoane transporta 17 migranți, plus șoferul.

„Traficanții, de cele mai multe ori, riscă viața migranților.”

În astfel de cazuri, intervenția autorităților nu mai este doar o operațiune de prindere în fragrant, ci una de salvare. Vlăsceanu spune că, atunci când există informații că un transport de migranți este în desfășurare, Poliția de Frontieră intervine rapid, tocmai pentru că riscul ca oamenii să moară pe traseu este real.

Crimă organizată, bani mulți și metode schimbate permanent

Rețelele care operează la frontieră sunt descrise ca fiind foarte bine organizate. Ele își schimbă metodele atunci când observă că un anumit mod de operare a fost depistat. Folosesc rute alternative, firme de transport, vehicule aparent banale și metode de ascuns greu de intuit.

Sumele plătite de migranți pot ajunge, potrivit declarațiilor obținute în anchete, la aproximativ 10.000 de euro pentru drumul din țara de origine până într-un stat din vestul Europei. Uneori, dacă nu mai pot plăti pe parcurs, migranții sunt obligați să devină la rândul lor călăuze pentru alte grupuri. Aici se vede dimensiunea de crimă organizată a fenomenului: fiecare segment al drumului poate fi controlat de alte persoane, din alte țări, cu roluri bine stabilite.

Droguri prin coletărie și suspiciunile legate de Portul Constanța

În zona drogurilor, Poliția de Frontieră nu este structura principală de combatere, dar poate descoperi substanțe interzise în timpul controalelor. Cel mai important exemplu invocat în podcast este zona de coletărie, unde au fost descoperite sute de kilograme de canabis în mai multe colete, pe Aeroportul Otopeni. În astfel de cazuri, după constatare, dosarele ajung la DIICOT, structura abilitată să instrumenteze anchetele privind traficul de droguri.

Întrebat despre Portul Constanța și despre suspiciunile că rutele drogurilor s-ar putea adapta către România, Vlăsceanu a fost prudent: nu se poate vorbi despre un fenomen confirmat decât în măsura în care există capturi și date concrete.

Contrabanda cu țigări: de la „marfă capac”, la fabrici ilegale

Contrabanda cu țigarete rămâne una dintre marile presiuni la frontieră. Diferențele de preț dintre România și statele vecine, în special Bulgaria și Moldova, creează tentația introducerii unor cantități mari de produse din tutun. În paralel, există și rețele care merg mult mai departe decât transportul ilegal: își construiesc fabrici clandestine.

Unul dintre cele mai spectaculoase exemple descrise în podcast este cel al unei fabrici ilegale de țigarete amenajate într-un depozit. În interiorul clădirii fusese construită o altă clădire, astfel încât activitatea să nu poată fi observată din exterior. Muncitorii erau ținuți acolo pe durata funcționării fabricii și nu aveau voie să iasă.

„Imaginați-vă o clădire, un depozit, în interiorul căruia s-a construit o altă clădire, astfel încât să nu se audă și să nu se vadă nimic.”

Metodele de transport sunt la fel de ingenioase. Țigările pot fi ascunse în semiremorci frigorifice, în spatele unor mărfuri legale trecute în acte. Într-un caz, „marfa capac” era varză. După descoperire, autoritățile au ajuns să controleze zeci de transporturi cu varză în aceeași zonă.

Tehnologia în era Schengen, avantaj pentru stat, dar și pentru traficanți

Frontiera nu mai este doar despre garduri, puncte de control și documente. Este și despre baze de date, senzori, analize de risc, cooperare internațională și intelligence. Dar tehnologia este folosită și de cealaltă parte.

În zona contrabandei cu țigări, autoritățile au descoperit dispozitive de bruiere a semnalului telefoanelor sau echipamente menite să detecteze dispozitive de monitorizare. Unele grupări folosesc mai multe plăcuțe de înmatriculare pentru aceleași vehicule, ca să nu li se poată reconstitui traseul.

Iar următoarea provocare ar putea fi inteligența artificială. Deocamdată, Poliția de Frontieră nu spune că a identificat folosirea AI în mod concret de către rețele, dar riscul este luat în calcul: într-un viitor apropiat, instrumentele digitale ar putea fi folosite pentru planificarea unor activități ilicite.

După Schengen, libertate mai mare, dar și responsabilitate mai mare

Spațiul Schengen înseamnă libera circulație a persoanelor și mărfurilor. Dar înseamnă și o schimbare majoră de responsabilitate pentru statele care gestionează frontiere externe ale Uniunii Europene. România nu mai verifică sistematic fiecare persoană la frontierele interne, dar încearcă să compenseze prin analize de risc, cooperare cu statele vecine și intervenții punctuale. Vulnerabilitatea nu stă neapărat în lipsa controlului total, ci în capacitatea instituțiilor de a anticipa și de a ține pasul cu rețele care învață repede.

Adevărata miză nu este doar câți migranți sunt opriți, câte colete sunt verificate sau câte țigări sunt confiscate. Miza este dacă statul poate rămâne suficient de agil într-un peisaj infracțional care se schimbă permanent.

Citește și poveștile de criminalitate trăite de transportatorii internaționali.