#ADN-ul și Criminalistica
În dimineața zilei de 10 septembrie 1984, într-un laborator al Universității din Leicester, geneticianul britanic Alec Jeffreys observa pe o peliculă fotografică un model de benzi ADN care se repeta diferit la fiecare membru al unei familii analizate. Descoperirea avea să devină ceea ce astăzi este cunoscut drept DNA fingerprinting – metoda prin care profilul genetic al unei persoane poate fi identificat și comparat cu probe biologice.
În mai puțin de doi ani, această tehnică avea să intre într-o anchetă penală și să schimbe definitiv modul în care sunt investigate crimele. Astăzi, analiza ADN este una dintre cele mai importante probe criminalistice utilizate în instanță, iar laboratoare din întreaga lume – inclusiv din România – folosesc metode inspirate din descoperirea lui Jeffreys.
Descoperirea DNA fingerprinting
La începutul anilor ’80, genetica moleculară era încă o disciplină în plină dezvoltare. Cercetătorii studiau structura ADN-ului și modul în care anumite secvențe genetice se repetă în genom.
Alec Jeffreys analiza secvențe repetitive de ADN, cunoscute ulterior drept VNTR (Variable Number Tandem Repeats). El a observat că aceste secvențe se repetă într-un mod specific fiecărui individ, cu excepția gemenilor identici.
Această proprietate permitea crearea unui profil genetic unic, comparabil cu o amprentă.
Jeffreys a numit metoda DNA fingerprinting, iar prima aplicație a fost în domeniul imigrației: analiza ADN a fost folosită pentru a confirma legături de rudenie într-un caz de reunificare familială. În scurt timp însă, poliția britanică a realizat că metoda ar putea avea o valoare uriașă în investigațiile criminale.
Primul caz de crimă rezolvat cu ADN
Prima utilizare a profilării ADN într-o anchetă penală a avut loc în 1986, în satul Narborough din Leicestershire, Marea Britanie. Două adolescente – Lynda Mann și Dawn Ashworth – fuseseră ucise la interval de câțiva ani. Poliția avea un suspect care chiar făcuse o mărturisire parțială.
Analiza ADN realizată de laboratorul lui Jeffreys a demonstrat însă că suspectul nu era autorul crimelor.
Pentru prima dată într-o anchetă penală, ADN-ul a fost folosit nu pentru a acuza, ci pentru a exonera un suspect.
Poliția a decis atunci să testeze genetic mii de bărbați din zona Narborough. În urma acestei campanii, anchetatorii l-au identificat pe adevăratul autor al crimelor, Colin Pitchfork. Pitchfork a devenit prima persoană condamnată pe baza unei probe ADN, iar cazul este considerat momentul de naștere al criminalisticii genetice moderne.
Cum funcționează profilarea ADN în criminalistică
În investigațiile criminalistice moderne, analiza ADN nu examinează întregul genom uman. Specialiștii analizează anumite secvențe genetice cu variabilitate ridicată între indivizi. Aceste secvențe – numite STR (Short Tandem Repeats) – sunt folosite pentru a crea profiluri genetice comparabile între probe. Materialul biologic utilizat în investigații poate proveni din sânge, salivă, păr, celule epiteliale de pe piele sai alte fluide biologice.
Chiar și cantități extrem de mici de material biologic pot fi suficiente pentru realizarea unui profil genetic. Profilul rezultat este comparat cu ADN-ul unui suspect, din baze de date genetice sau cu cel al rudelor biologice.
ADN-ul și bazele de date genetice
O etapă importantă în evoluția criminalisticii genetice a fost apariția bazelor de date ADN. Aceste sisteme permit compararea automată a profilurilor genetice colectate de la locul faptei cu profiluri existente.
Unul dintre cele mai cunoscute sisteme este CODIS, utilizat de FBI în Statele Unite. În Europa, statele membre utilizează sisteme similare și cooperează prin mecanisme de schimb de date. Baze de date genetice sunt utilizate pentru identificarea autorilor unor infracțiuni sau a victimelor necunoscute, dar pentru stabilirea legăturilor dintre mai multe crime.
Citește și despre ccum a fost introdusă tehnologia 3D în cercetare penală.
Utilizarea ADN-ului în România
Și în România analiza ADN este utilizată în mod curent în investigațiile penale.
Structurile criminalistice ale Poliția Română colectează urmele biologice descoperite la locul faptei, iar analiza genetică este realizată în laboratoare specializate. Expertizele genetice sunt efectuate în colaborare cu instituții de medicină legală, inclusiv cu Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici.
România utilizează Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care permite compararea profilurilor genetice provenite din probe criminalistice cu ADN-ul unor persoane condamnate pentru anumite infracțiuni.
Acest sistem contribuie la identificarea suspecților, stabilirea conexiunilor dintre infracțiuni și rezolvarea unor cazuri vechi.
La peste patru decenii de la descoperirea DNA fingerprinting, metoda lui Alec Jeffreys rămâne una dintre cele mai importante contribuții ale științei la justiție. Analiza ADN a schimbat modul în care sunt investigate crimele, oferind anchetatorilor o probă cu o putere probatorie fără precedent.
În același timp, tehnologia a demonstrat că știința nu servește doar la identificarea vinovaților, ci și la corectarea erorilor judiciare. Astăzi, fiecare analiză ADN efectuată într-un laborator criminalistic din lume – inclusiv în România – poartă, într-un fel, amprenta descoperirii făcute de Alec Jeffreys în 1984.