John, pionierul FBI al anilor ’70 pune bazele profilării psihologice a criminalilor în serie. Cum au luat naștere interviurile cu ucigași celebri și ce a însemnat asta pentru criminologia modernă?

De la ficțiune la realitate

Când auzim termenul de „profilare criminalului”, mintea ne duce la seriale precum Mindhunter sau Criminal Minds. În realitate, însă, profilarea psihologică nu un truc magic și nici intuiție supranaturală, ci o tehnică dezvoltată în anii ’70 de FBI. Iar numele care stă la baza acestei meserii este John E. Douglas, un fost agent FBI care a transformat conversațiile cu ucigași în serie în instrumente de lucru pentru criminaliștii din întreaga lume.

Ce înseamnă profilarea infractorului?

Pe scurt, profilarea încearcă să răspundă la întrebarea: „Cine poate fi, cel mai probabil, autorul unei crime, având în vedere urmele lăsate la fața locului?”. Sau poate „cine ar putea să comită această crimă, având în vedere locația?”. Un criminalist specializat în profilare analizează modul de operare (cum a acționat criminalul), semnătura psihologică (ce a lăsat în urmă, dincolo de crimă) și tiparele comportamentale. Din toate aceste elemente, se creează un portret al posibilului autor: vârsta, sexul, nivelul de educație, statutul social, chiar și detalii de personalitate.

Această analiză nu este o știință exactă, însă poate oferi anchetatorilor o direcție de cercetare în momente în care nu există nicio altă dovadă. De exemplu, felul în care cineva a fost ucis (De câte ori a fost înjunghiat? Cât de agresive au fost loviturile? De ce a ales criminalul să ucidă cu un anumit obiect?) poate da informații extrem de valoroase pentru un criminalist. Pentru că, de multe ori, oamenii se încadrează în tipare. Iar aceste tipare sunt vizibile la locul faptei.

Citește și: Principii și raționamente în criminal profiling

John E. Douglas și începuturile profilării

În anii ’70, Douglas a făcut parte din Unitatea de Științe Comportamentale a FBI. Nemulțumit de lipsa unor metode clare în investigarea crimelor în serie, el și colegul său Robert Ressler au început să viziteze închisorile și să intervieveze ucigași celebri: Charles Manson, Ed Kemper și David Berkowitz.

Scopul acestor vizite era înțelegerea tiparelor criminalilor în serie: de ce ucid, cum aleg victimele, ce semne lasă în urmă. Din aceste interviuri s-a născut o bază de date și o metodologie. Douglas a fost primul care a explicat că multe crime nu sunt doar „aleatorii”, ci urmează o logică psihologică.

Cartea sa scrisă mai târziu, Mindhunter (1995), a inspirat mai târziu și celebrul serial. Însă, profilarea reală nu este la fel de spectaculoasă ca cea de la televizor. În loc de predicții instantanee, criminaliștii lucrează luni întregi, analizând dosare, fotografii, declarații și probe fizice. Ei nu „ghicesc” criminalul, ci ajută poliția să reducă aria de căutare și să înțeleagă psihologia din spatele actelor violente.

Citește și: Faimosul John Douglas și profilarea celor mai periculoși criminali în serie

Cazuri reale unde profilarea a făcut diferența

 În Atlanda, în anii 1979-1981, Zeci de copii și adolescenți afro-americani au fost uciși în ce a rămas în istorie a fi Atlanta Child Murders. Douglas a prezis că autorul va fi un bărbat afro-american de vârstă mijlocie, cu un istoric de frustrare socială. Când Wayne Williams a fost prins, profilul se potrivea aproape integral.

Similar, în perioada 1980-2001, cazul Green River Killer este rezolvat cu ajutorul analizei psihologice. Criminaliștii, printre care și Douglas, au descris un criminal aparent banal, cu un loc de muncă stabil, dar obsedat de prostituate. Ridgway a fost arestat ani mai târziu și s-a confirmat descrierea: un muncitor de fabrică aparent „invizibil”, responsabil pentru cel puțin 49 de crime.

Profilarea în România

În România, profilarea criminală este mai puțin vizibilă publicului larg, dar există specialiști în cadrul Poliției Române, formați în psihologie judiciară și analiză comportamentală. În cazuri complexe, precum crime cu autor necunoscut, aceștia pot fi consultați pentru a construi profiluri psihologice ale suspecților. 

Deși nu există o unitate dedicată de tipul FBI Behavioral Science Unit, metodele de analiză comportamentală sunt folosite în colaborare cu psihologi criminaliști și procurori.

De ce este așa importantă această meserie?

Profilarea nu prinde singură criminali, dar schimbă modul în care poliția îi caută. În loc să investigheze la întâmplare, anchetatorii folosesc informațiile pentru a prioritiza suspecți, pentru a înțelege tiparul unei crime și pentru a preveni viitoare atacuri.

Pentru John E. Douglas, cea mai mare contribuție nu a fost doar prinderea unor ucigași, ci introducerea unei perspective noi în criminalistică: aceea că mintea criminalului este, în sine, o scenă a crimei.